Acesta este titlul articolului scris de jurnalistul danez Per Nyholm în publicația The Ukrainian Review. Vă invit să-l citiți integral, tradus în română:
”O nouă Ordine Mondială: Europa Suverană
Modelul politic al mafiei trumpiste nu este Europa, ci Coreea de Nord. Ne referim la administrația de la Washington. Este vorba despre exonerarea unui aparat puternic care transformă Statele Unite într-un stat polițienesc. Trump nu este extrem în contextul american. El este un curent dominant cu care Europa va trebui să se confrunte mulți ani de acum înainte. SUA, ca prieten și protector al Europei, reprezintă o iluzie mortală.
Lucrul teribil nu este Donald Trump, ci mentalitatea americană care face posibil regimul său teribil. 77 de milioane de cetățeni presupus iluminați – dintr-un electorat activ de 150 de milioane – au votat anul trecut pentru un evazionist fiscal deja condamnat, misogin și demagog deraiat în mod deschis. Trump nu este întreaga Americă, dar el este o Americă reală, cu disprețul ei față de democrație și umanism, prezent atât în personalitatea sa tulburată, cât și în vicepreședintele său ideologic radical, JD Vance, în secretarul apărării lipsit de talent, Pete Hegseth, și în secretarul de stat Marco Rubio, în rolul secundar de ventriloc menită să îndulcească tonul.
Se afirmă că Trump provoacă, deci nu trebuie luat în serios. Și aceasta este o iluzie. Trump lucrează în mod deliberat pentru a aboli democrația în favoarea unei dictaturi, înconjurat de lingușitori și adepți. Modelul politic al mafiei trumpiste nu este Europa, ci Coreea de Nord și Rusia. A vorbi despre Washington ca despre o „administrație” înseamnă a exonera un aparat de putere aflat în proces de a institui un stat polițienesc. Mobilizarea Gărzii Naționale la Los Angeles și Washington și aplicarea unor pedepse draconice chiar și pentru infracțiuni minore sunt justificate prin mult-promisa luptă împotriva criminalității. Eu le văd ca pe niște experimente în vederea unei lovituri de stat. Administrația Trump își testează liniile de comandă, logistica și forțele. Garda Națională este destinată să creeze frică pe străzile americane. Cetățenii se obișnuiesc cu teroriști în uniforme care fac ceea ce le convine. Este o repetiție a trupelor SS ale lui Hitler și a Squadriștilor lui Mussolini din Europa fascistă de altădată.
Un oficial al Casei Albe l-a admonestat recent pe președintele sud-coreean Lee Jae-Myung despre minunata sa relație cu dictatorul nord-coreean Kim Jong-un și dorința de a-și întâlni cât mai curând „excelentul prieten”. Toată lumea a putut vedea și auzi acest lucru; toată lumea ar trebui să-l vadă și să-l audă. Myung a stat înmărmurit lângă gazda sa, care vorbea pe fundalul cortinelor aurii din salon (mereu acest aur lipsit de gust), fără să menționeze un cuvânt despre democrația greu câștigată a Coreei de Sud sau despre Coreea de Nord ca amenințare nucleară ce sprijină Rusia în războiul său împotriva Ucrainei europene și democratice.
Ca spectacol, a fost o repetiție a tratamentului scandalos, atent regizat, cu care Trump și Vance l-au primit pe președintele ucrainean Zelenski la Washington, acum opt luni.
În timpul monologului său, Trump a mormăit nonșalant că poate americanii își doresc un dictator. Desigur! Trump subminează instanțele, universitățile, muzeele, Banca Națională și alte instituții publice în permanență. Are loc o demontare demonstrativă a statului existent, care se extinde până la forțele armate, ale căror comandanți instruiți democratic sunt înlocuiți cu loialiști ai lui Trump.
Dacă Trump pierde alegerile de la jumătatea mandatului, într-un an – și nu se poate exclude ca războaiele sale comerciale să crească prețul și să reducă oferta de bunuri în supermarketurile americane, de la cafeaua braziliană la uscătoarele de păr chinezești – regimul ar putea lansa lovitura de stat, motivată de neliniște și criminalitate răspândită.
Democrația din Statele Unite este deja atât de atacată încât străinii inteligenți stau departe. Chiar și cel mai inocent danez care ajunge la New York cu un telefon mobil al cărui conținut arată o atitudine critică sau chiar ezitantă față de „geniul” Trump riscă să fie arestat, băgat în cea mai apropiată închisoare și, după un timp considerabil, trimis înapoi în Europa sau deportat în Uganda ori El Salvador.
În timpul unei vizite recente în Austria, economistul și laureatul Nobel Joseph Stiglitz a prezis o catastrofă americană ca rezultat al războaielor comerciale ale lui Trump și al datoriei SUA în continuă creștere, estimată la 37 de trilioane de dolari sau 130% din PIB în 2025 (în timp ce UE permite maximum 60%). Stiglitz a recomandat ca Europa, în calitate de cel mai important nod comercial al lumii, să se elibereze de SUA. Întrebarea este: cum?
O nouă strategie geopolitică ar putea include diferite versiuni ale UE și un NATO fără SUA. Se vorbește despre o uniune defensivă asiatică, formată din Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Indonezia și altele. Pentru aceasta nu este nevoie de asistența europeană. Africa și Orientul Mijlociu sunt marile probleme, dar un cuvânt de încurajare, inclusiv o distanțare clară față de barbaria Israelului în Gaza, Ierusalimul de Est anexat ilegal și Cisiordania ocupată ilegal, nu ar strica. Se vede un potențial real într-un summit din Columbia, peste două luni, între cele 27 de state membre ale UE și cele 33 de state membre CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibiene).
UE poate să uite de cele 500 de miliarde de euro pe care președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, i le-a promis lui Trump la întâlnirea lor din Scoția, în iunie. Această sumă grotesc de mare aparține bunăstării europene, locurilor de muncă europene și apărării europene, incluzând tot ceea ce Europa este așteptată să cumpere din SUA, dar pe care trebuie să fie capabilă să le producă singură în următorii ani: avioane, tancuri, nave, drone, arme și muniții.
Trumpismul nu mai este o plimbare cu trenul-fantomă din Tivoli, ci o călătorie în universul trădării. Politicieni și intelectuali dezamăgiți acționează ca „idioți utili” ai lui Trump, în schimbul unor recompense viitoare. Ei aparțin cercului al nouălea al lui Dante. Trebuie să punem mâna pe adevărata Europă, Europa care poate și vrea să fie ea însăși, departe de actuala existență confortabilă, dar pe termen lung nesustenabilă, ca vasal privilegiat al Washingtonului.
Trebuie să realizăm o Europă suverană. De preferință în cooperare cu alții, cu care nu trebuie să fim de acord în cele mai mici detalii democratice, dar cu care putem fi de acord asupra acestui fapt fundamental: că trebuie să putem interacționa unii cu alții într-un mod civilizat”.
