În acest moment, UE și SUA negociază pe problema tarifelor vamale. În alocuțiunea de azi, Ilie Bolojan, președintele interimar al României, pronunțându-se împotriva unor măsuri de represalii din partea UE: ”Măsurile de represalii pe care UE le-a stabilit ar însemna de fapt să crească costurile. Tarife peste tarife înseamnă inflaţie, scăderea puterii de cumpărare şi riscul unei recesiuni economice. Aşa cum ştiţi, competenţele au fost cedate Comisiei Europene, deci Comisia este competentă să stabilească răspunsul UE. Din partea României a participat la negocieri ministrul Economiei, Ivan. S-a hotărât un răspuns etapizat. Pentru primul set de tarife pentru aluminiu şi otel va fi un răspuns UE în contrabalans, taxând produse agricole alimentare care vin din SUA cu tarife de 10-25%. Într-o ţară ca România, cu deficite mari, orice fel de recesiune poate avea efecte foarte mari”.
Așa cum a anunțat Financial Times ieri, România se opune escaladării războiului comercial dintre Donald Trump şi UE, alături de Ungaria, Italia şi Grecia.
Cam atât de europeană e România. La fel de europeană la Ungaria, Italia și Grecia.
În schimb, România așteaptă, cu pasiune, să se ridice vizele pentru SUA. Bolojan a spus: ”Cred că în perioada următoare instituțiile responsabile din România, MAE, MAI, vor clarifica cu Homeland Security toate aspectele. Îmi doresc ca aceste aspecte să fie comunicate public în așa fel încât acest program important pentru românii care vor să fie percepuți ca o națiune de mâna I, nu de mâna a II-a, să reintre în normalitate și să se activeze și acest program (n.red. programul de vize pentru SUA)”.
În opinia mea, această luare de poziție confirmă auto-marginalizarea României, în compania unor țări cu guverne de extremă dreaptă (Ungaria, Italia), pro-americane și cu simpatii ruse.
În timpul negocierilor, o poziție puternică și unitară, așa cum a cerut Ursula von de Leyen este necesară pentru succes.
Dar România a făcut un pas și a ieșit din rând.
Un pas greșit, după părerea mea.
